miercuri, 15 ianuarie 2014

"Ficțiunea este obligată să se limiteze la posibilități, adevărul nu." Mark Twain

Conform definitiei din DEX substantivul neutru  o oglindire fidela a realitatii obiective in gandire; ceea ce corespunde realitatii - adica exista sau s-a intamplat in realitate. 
Adica: Ana are mere - fata exista, merele exista. E aici in fata noastra, o cunoastem si o putem vedea cu tot cu mere. 
In continuare DEX-ul ne relateaza despre adevarul relativ care e o reflectare justa, insă aproximativa, limitata a realitatii dar tot adevar se cheama. Ei bine aici se regasesc toate nuantele adevarate sau mai putin adevarate ale realitatii. La categoria adevar relativ se incadreaza PR-ul, politica si restul celor care jongleaza cu acest concept pentru ca si adevarul relativ e tot un adevăr obiectiv doar ca e conditionat istoriceste si e susceptibil in permenenta de transformari si perfectionari.
Adica: Ana este o fata buna pentru ca provine dintr-o familie buna. - fata exista, familia ei exista, doar ca oglindirea obiectiva a realitatii are mici semne de intrebare cum ar fi: cine declara ca familia din care provine Ana e o familie buna? cel care declara spune adevarul? cunoaste familia? cunoaste fata?....sa presupunem ca da. Atunci daca Ana provine dintr-o familie buna inseamna neaparat ca este o fata buna implicit? Nu neaparat zic eu doar ca dictionarul ne spune si faptul ca adevarul relativ = adevar obiectiv care poate sa se transforme si sa se perfectioneze -  oare nu se da prea mai mult loc adevarului gri? Cate nuante de gri sunt cele aproape de adevar si cate nuate de gri sunt spre minciuna?  
Si in cele din urma intervine adevarul absolut care ne lamureste: suma adevărurilor relative privite în devenirea lor infinită. 

Scriind despre adevar ma gandesc cat de aproape sunt de minciuna. 
Trebuie sa stii adevarul pentru a putea minti spune Jandre Drmic. 
Iar eu am gasit trei feluri de adevar: obiectiv, relativ si absolut iar minciuna e una singura, clara si gogonata.